SEMNIFIC'ATIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc. 2. Însemnătate, importanţă, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [Var.: semnificaţi'une s.f.] - Din fr. signification (după semn).
Sursă : DEX'98 (63497)  - LauraGellner

SEMNIFIC'ATIE s. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ unui cuvânt.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. (~ si conotaţie.) 3. înţeles, raţiune, rost, sens, tâlc, (înv. si pop.) mestesug, (pop.) noimă, (Mold. si Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 4. înţeles, mesaj, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adâncă a unei poezii.) 5. sens, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi si ~ii noi.) 6. importanţă, însemnătate, sens, valoare, (fig.) preţ. (ă actului Unirii.)
Sursă : Sinonime (209191)  - siveco

semnific'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. semnific'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. semnific'aţiei; pl. semnific'aţii, art. semnific'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă : DOR (281491)  - siveco

SEMNIFIC'ATI//E ~i f. 1) Conţinut semantic al unui cuvânt al unei forme gramaticale sau al unei construcţii; accepţie. 2) Valoare simbolică a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnificaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. signification
Sursă : NODEX (353100)  - siveco